Exposition
Proiectul SUPERBIA în „Noua Galerie” a I.R.C.C.U
a 12-a Expoziţie Internaţională de Arhitectură, Veneţia 2010
„People Meet in Architecture”
Pavilionul național al României la cea de-a 12 ediție a Bienalei de arhitectură din „Noua Galerie” a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția aduce în atenție noua periferie românească născută prin devorarea peisajelor peri-urbane, fără planificare și infrastructură, urmând parcelări și trame stradale improprii, explodată în ultimii ani sub energia boom-ului imobiliar. Astăzi, stoparea (din fericire?) acestui fenomen ne acordă răgazul reconsiderării lui. Expoziția propusă de echipa noastră sub titlul: Superbia (mândrie <Lat.) vorbește despre nevoia de individualitate, transpusă în imaginea casei ideale, despre confort și intimitate ca scopuri (greu) de atins, chestionând raporturile spațiale interior-exterior în noile suburbii românești.
Concept
Superbia prilejuiește, înainte de toate, o discuție pe tema locuirii urbane într-un spațiu din care orașul în sine lipsește. Presupunînd existența unor valori contrapuse acestei lipse, de la șansa spontaneității și a individualității, la obținerea confortului maxim în interior și posibilitatea realizării propriei arhitecturi, întrebarea dacă totalul generat din elementele noii periferii creează sau nu valoare rămâne deschisă. Plasate în afara sferei dezvoltărilor urbane coerente, aceste zone sunt tributare unui alt tip de coerență, indusă prin demersuri paralele, indiferente unele față de altele, ale unor indivizi subscriși acelorași idealuri și aceleiași practici de operare asupra spațiului. Noua coerență e creatoare de loc comun: un loc de întâlnire a fiecăruia cu propria arhitectură. Mergând mai departe, căutăm alte suprapuneri în modul de abordare a suburbiilor, atât în exprimarea unor puncte de vedere profesionale cât şi în altele personale. Desluşindu-le, putem semnala nevoia pentru o altfel de conștientizare şi găsi inspirația pentru noi căi de atac asupra subiectelor problematice de acest gen.
Expoziție
Simbolică şi în aceeași măsură vizuală, expoziția interpretează conceptul într-o instalație a contrastelor şi perspectivelor subiective. Pământul este agentul emoțional care potențează şi bruiază spațiul galeriei, contrapus unor obiecte cu individualități şi valori diferite: elemente sculpturale ce fac trimitere la ipostaze arhitecturale puriste sau obiecte banale de recuzită din viața cotidiană, care prin supravalorizare capătă accente stranii sau absurde. Instalația devine astfel un spațiu al negocierii între toate aceste elemente precum şi între proiecțiile lor virtuale. Ea vorbește prin situații diferite despre locuirea în noua suburbie românească, despre identi-
tate, individualism, materialism, valori, efort, aspirații şi statut ca şi despre contrastul brut între realitate și proiecție şi diferența în gradul de prelucrare spațială interior- exterior. Vocile suburbiei, extrase din interviurile realizate cu locuitori ai diverselor periferii din Cluj, studiul nostru de caz, se fac auzite în spațiul galeriei. Ele aduc detalii relevante şi fac o descriere subiectivă dar vie a vieții de aici așa cum apare văzută din interior. În paralel, un proiect media documentează vizual suburbia românească a anului 2010, folosind diverse metode de sondare şi cartografiere a realității, de la blog la desen, de la film la fotografie, o colecție alcătuită parțial în urma unei contribuții publice de imagini, şi care se dezvoltă în timp real pe perioada expoziției.
The Project SUPERBIA at the “New Gallery” of the I.R.C.C.U
12th International Architecture Exhibition Venice 2010
“People Meet in Architecture”
The Romanian National Pavilion hosted by the ”New Gallery” of Romanian Institute for Culture and Humanistic Research in Venice, brings forward the recent residential sprawl of Romanian cities, born by devouring peri-urban landscapes, lacking planning and infrastructure, following inappropriate allotment and street patterns, which exploded in recent years due to the real estate boom. Today, the (fortunate?) stop of this phenomenon gives us time to reconsider it. The project Superbia (pride <lat.) speaks about the need for individuality – transposed upon one’s image of their ideal home – about comfort and intimacy as goals (hard) to attain, by means of questioning the relation of interior vs. exterior, private vs. commonly shared space in Romania’s newly built suburbs.
Concept
Superbia occasions a review of urban living someplace where “urban” itself is missing. Assuming the presence of certain values to counter this absence, e.g. the chance of spontaneity and customization, the achievement of maximum interior comfort and the assertion of an architecture of one’s own, the question whether the sum of elements of the new peripheries creates or not value remains unanswered. Placed outside the realm of coherent urban development, these areas bear a different type of coherence: that of distinct gestures, indifferent to each other, performed by individuals sharing the same ideals and the same spatial practices. This coincidence generates a meeting-point, one where everyone meets an architecture of their own. Further on we seek more patterns in approaching the suburbs, both in professional and in various personal vistas. Unraveling them one can signal the need of a different awareness and be inspired to find new possible ways of tackling such problematic subjects.
Exhibition
Symbolic but highly visual, the exhibition interprets the concept into an installation of contrasts and subjective perspectives. The earth is the emotional factor which charges and torments the gallery, against which a series of objects with different individualities are set: sculptural elements making reference of purist architectural stances and ordinary items of everyday living, over emphasised into unexpected or absurd objects. The installation thus becomes a space a negotiation between these elements as well as between their virtual projections. They are different channels through which it speaks about life in the new Romanian suburb, about individualism, materialism, value, effort, aspirations and status, about contrast between reality and its projection, and the difference of spatial processing between interior and exterior. Voices of the suburb make themselves heard inside the gallery – cuttings from the interviews with inhabitants of different peripheries of Cluj, our study case – providing relevant details and a subjective but vivid picture of life in these areas, as seen from inside. In addition to this, a media project visually documents the Romanian suburb of 2010, by different means of probing and mapping reality, from drawing, to blog, from film to photo, a collection partially gathered by public submissions and developing throughout the exhibition.
Ideal living sometimes becomes self-centered and introverted. The personal search for comfort leads to over-emphasizing the interior, while the exterior seems abandoned. The built environment becomes a mere congestion of more or less striking simultaneous identities, inside an incoherent weaving. We can see in this simultaneity another type of coherence: that of distinct processes, indifferent to each other. This becomes common place, a place for people to meet architecture, for each one of them to meet their own architecture.
SUPERBIAsuburbia 